Friday, 24 February 2017

Clubul Condeielor Parfumate - Parfumul literelor ... (1)


Când Mirela a propus ca temă "parfumul literelor" eu nu am putut altfel decât să mă gândesc la învătatoarea mea, "mama cu jumătate de normă" din scoala primara! Imi aduc aminte că nu a fost nevoie de foarte mult timp ca să o îndrăgesc. Urma să ne fie mamă; mama noastră de la şcoală.
Cu vocea sa caldă, dar convingătoare, m-a fascinat mereu. Îmi amintesc cu câtă răbdare îmi dirija mâna spre a putea scrie corect literele, apoi a putea pronunta corect cuvintele... Şi cât de frumos am învăţat apoi să le împletesc, să dau glas gândurilor mele, să las cuvântul să-mi fie prieten ! De ce ma îndrăgit ... nu stiu exact!


Poate pentru că eu eram "piticul" clasei, care înainte de a învata cum se scrie "a mic" am fost nevoită să stau în spital pentru că au trebuit să-mi scoată amigdalele! In principiu o operatie usoară, dar eu având nenorocul să dau peste un doctor mai putin priceput si din cauza căruia nu numai că era sa mor sufocată, dar care mi-a atins coardele vocale si am fost efectiv mută aproximativ jumătate de an.

A trebuit sa urmez un soi de curs de a reânvăta să vorbesc, un doctor mă aseza pe scaun în fata unei oglinzi mari si tipa efectiv înspre acea oglindă cuvinte, pe care eu trebuia să le repet tot tipând! Va dati seama că pe mine mă înspaimanta teribil acest mod de a reînvâta să vorbesc asa că învatatoarea mea a început să exerseze cu mine, cu calm si răbdare. Pentru că stăteam foarte des la ea în poala începusem sa mă obisnuiesc cu parfumul ei si sa-mi sterg foarte des de pe obraz rujul care rămânea imprimat de fiecare dată când reuseam să pronunt un cuvânt si ea mă rasplatea regeste cu un pupic! Am să o numesc doamna Rodica, numele ei de familie îl voi păstra doar pentru mine! :)

Timpul sa scurs si la serbarea "pomului de iarna" fiecare copil ia adus un cadou "tovarasei învatătoare". Eu tin minte ca i-am dus parfumul "Bucuresti" ambalat într-o cutie frumoasa si carea avea si un sapun langă sticluta de parfum.
Sa îmi fie iertata neglijenta dar nu mai stiu de unde am copiat fotografiile cu sticla de parfum! Sorry!


A fost bucuroasă să primeasca acel parfum, care acum cand vă scriu despre el, îmi pare o apa de colonie atat de ordinara dar care în memoria mea dă "parfum" literelor!


Si uite asa de la litera A "Ana are mere", am trecut la litera B, "Bucuresti"! Pe doamna Rodica am să o pastrez mereu în inma mea pentru că ea a fost aceea care chiar mi-a făcut cunostintă cu parfumul literelor! Dacă astazi mă întrebati cum miroasea acel parfum? Va pot raspunde doar cu ... doamna Rodica! :)

Pentru cele interesate o mica incursiune în epoca "Miraj"

"Parfumurile au fost produse la Fabrica Macul Roşu din Bucureşti (pe vremea respectivă totul trebuia să fie roşu), fabrica a funcţionat între 1952-1973, ulterior schimbandu-şi numele în Miraj, nume pe care şi l-a păstrat până în 1989. Câteva parfumuri s-au produs şi la Fabrica Nivea din Braşov, dar acelea, din cate ştiu eu, au fost toate ambalate în doze din aluminiu. Mintea mea le-a fotografiat pe toate, unora le mai ştiu şi mirosul. Cea mai veche sticlă de parfum pe care am memorat-o este una în forma de maşinuţă. Nu ştiu dacă avea un nume, cred că era o apă de Colonia ieftină, care costa maxim 2 lei. Era ceva care, cred, încerca să reproducă o maşină rusească Pobeda. Bănuiesc ca fusese preluat un model capitalist, prin anii 60' multe dintre parfumurile Avon fiind depozitate în sticluţe care imitau diverse automobile de lux. Noi, desigur, nu puteam face sticluţe care să imite un Ford, dar trebuia să nu rămânem mai prejos şi, ca să dăm o lovitură imperialismului american, puteam folosi doar modele de Pobeda şi Warsava. Ce este foarte interesant este că m-am reîntâlnit cu aceasta sticlă de parfum şi 20 de ani mai târziu, prin 1982, undeva într-o casă modestă, la ţară, în Dobrogea, unde era tratată ca un bibelou, sticla fiind perfect plină. Nu pot să nu remarc faptul ca paşii avântaţi spre societatea socialistă multilateral dezvoltat au dus la o continuă degradare a ambalajului parfumurilor. Parfumurile din anii 50'-60' mai aveau o sticlă de bună calitate, prevazută cu stoper de cristal şi o cutie cel puţin decenta dacă nu frumoasă (a se vedea Carnaval, Melodia sau parfumul Bucureşti), dar în anii 70', când fabrica a primit numele Miraj, sticlele şi ambalajele au devenit de-a dreptul sărăcacioase, grele, grosolane în contrast cu ideea de lux, de fineţe şi rafinament pe care o exprima inevitabil un parfum. Sticla de la apa de toaleta Marea Albastră este de-a dreptul jalnică. Nu mai vorbesc de apa de Colonia Primăvara, dar aceea costa 4,50 lei aşa că nu aveai mari pretenţii de la ea. Şi frecţia Diana avea o sticlă mai arătoasă. Deci ar fi două etape, cea dejistă şi cea ceausistă:). Cât priveşte mirosul lor... pe cele dejiste nu prea le ştiu, cele ceauşiste aveau cap-coada acelaşi miros, unele mai reuşite, altele groaznice. Mai am un flacon de Parfum Suav produs prin 1989-1990 (are preţ post-revoluţionar, din periada inflaţiei), dar are un miros execrabil. Din amintirile mele, doar Eva 1001 era cât de cât purtabil."
Sursa informaţiei de mai sus: aici

Nu putem lasa sa treaca neobservata sarbatoarea de astazi asa ca :

Sa sarbatoriti frumos!
 
*♡*.¸¸.*☆Ella☆*.¸¸.*♡*

41 comments:

  1. Dragă Ella, m-au impresionat mult rândurile legate de învățătoarea ta dragă! Câte ar mai face azi așa ceva?! Sunt distante majoritatea, reci și carieriste, am văzut personal, cât timp am fost și eu profesoară, acest lucru. Firește, mai sunt și excepții! Mi-o imaginez pe doamna Rodica cu parfumul cald al iubirii față de un copil bun cum erai tu, lăsându-și rujul pe obrăjorul tău, dar cu mare drag! Și bucuria la primirea unui cadou care, pe vremea aia ceaușistă, însemna foarte mult și aducea bucurie. Ai readus parfumul claselor primare, al învățării literelor, al bucuriei de a cunoaște citirea și scrierea.
    Rememorarea unor parfumuri din vremurile alea îmi dă fiori, dar nu de bucurie neapărat. Cred că, d. p. d. v. economic, țara rămăsese împărțită în provincii, deoarece fabrica Farmec din Cluj ne răsfăța cu parfumuri mult mai bune, care nu știu dacă se găseau în București: Egreta (copie superbă dupa Anais Anais), Faun, Eva Intim, Deo Parfum fresh (cel albastru era senzațional). Nu erau ele franțuezești, dar miroseau proaspăt, bine. De la Miraj, îmi amintesc parfumul Lied, un parfum bun, l-am folosit o vreme, până am descoperit Consignația. Cele menționate de tine îmi sunt străine, chiar și trusa București! Dar mă bucur mult că le-ai menționat, deoarece așa le voi căuta să văd cam cum arătau! Cred că ”Pobedele” (ca cea ținută de bibelou în casa dobrogeană) merită o privire, așa, de curiozitate. Mă gândesc uneori: cum să țină cineva un parfum ieftin, pe post de bibelou?! Sau orice alt parfum, cu excepția celor în uz și care se țin la îndemână.
    Povestea ta plină de amintiri parfumate e o bucurie, dragă Ella și mă bucur că ai scris și că ne reîntâlnim în acest Club al Condeielor parfumate. O zi de vis îți doresc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma bucur ca ti-am deschis curiozitatea in legatura cu parfumurile vechi ... este asa de mult timp de atunci ... Aproape ca devin melancolica cand ma gandesc! :))
      Un weekend minunat Mirela draga!

      Delete
  2. Bună draga mea!
    Impresionantă povestioara ta,fotogarfiile sunt fantastice,revăzându-le îmi amintesc că pe un asemenea abecedar am învățat și eu!
    Îți doresc un weekend magic și plin de iubirea celor dragi!
    Pupici cu drag și îmbrățișări!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca toata lumea din Ro a învatat de pe un adecedar asemanator! Nu stiu acum cum e ...
      Si weekendul tau sa fie minunat Elenusi draga!
      pupici!<3

      Delete
  3. Eiii, dragă Ella, m-ai făcut să îmi reamintesc cu drag de prima mea învățătoare, dar și de parfumul Eva Perfect, mult căutat de mama și de surorile ei. ☺

    Zi plină de iubire să ai!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Parfumurile aduc cu ele mai mereu amintiri frumoase Zina draga! :))

      O zi minunata îti doresc!

      Delete
  4. Ohhh, Ella...asa emotie am in clipa asta dupa ce am citit despre povestea ta si a doameni Invatatoare, special am scris cu litera mare, aceasta doamna merita o litera Mare!
    dragoste, bunatate, rabdare si dorinta de a-l face pe un copil sa nu se simta si sa nu fie diferit de altii, aceasta e esenta unui dascal...
    in ghnionul tau, ai avut noroc...te si vad asa cum te descriai, micuta, delicata si iubita de dna Rodica...ce poveste cu parfum de adevar ne-ai spus! :)
    cat depre parfumurile acelor timpuri...da...
    rar mai gaseai cu adevarat ceva bun si care sa arate si bine...
    zilel trecute ii spuneam Mirelei ca imi aminteam de Lied, parfumul despre care ea vorbea in articolul ei,De Bucuresti nu stiu dar imi amintesc ca mai cumparam cand gaseam de la Magazinul Eva, parfumul Eva, sticluta era usor rasucita imitand formele unei femei dar calitatea sticlei era proasta, in schimb parfumul avea farmec si era de durata...
    tanjeam dupa delicatele sticlute de parfum cu vaporizator imbracat in matase ale bunicii mele :)

    Ella, ce poveste frumoasa ne-ai spus! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Acel vaporizator de care spui îl avea si bunica mea si era îmbracat în matase albastra si mirosea ... divin! Asa ca si bunica mea! :)
      Multumesc de apreciere "Cutiuta"! 💝

      Delete
  5. Dragă Ella! Nu știi câtă emoție am simțit citind povestea ta parfumată.Știu!Știu imaginile, știu parfumul. Am crescut cu ele și printre ele. Au rămas ascunse într-un sertar al copilăriei pe care l-ai deschis tu azi prin aceste cuvinte parfumate cu aroma unui trecut de care îmi este tare, tare dor.Îți mulțumesc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ma ducur ca am reusit sa-ti reamintesc de "aroma trecutului" ! Si eu îti multumesc de vizita!
      Iti doresc o zi minunata!

      Delete
  6. daaa, doamna invatatoare...dna Lazarescu se numea, ce amintiri frumoase!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. anii copilariei sunt cei mai frumosi si desigur si persoanele cu care I-am petrecut! :))

      Delete
    2. eu am inca prietenii din copilarie, sunt bucuroasa pentru asta!

      Delete
    3. si eu, cu colega mea de banca din clasa întai vorbesc foarte des, dar este în Romania ... :((

      Delete
  7. Incerc sa-mi amintesc de vreun parfum de pe vremuri si nu reusesc ... Eu mai degraba colectionam sticutele pe post de vase de flori.
    Ce frumos ai povestit despre invatatoarea ta ! Eu imi amintesc ca eram atat de galagiosi, incat doamna noastra era mereu cu garda sus si chiar si acum cand ne intalnim imi spune ca am fost greu de strunit. Dar am invatat carte. O tempora ...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Esti groazava cu colectia ta de sticlute de parfum pentru ca sa pui flori în ele .... ♡
      Galagiosi erau si colegii mei, dar eu am fost mai mereu timida si abia prin liceu am prins un pic mai mult curaj! :)) Pe vremea noastra ... asa ceva! Cuma am ajuns sa scriu ...hahahahaha ... deci, pe vremea noastra se facea carte! :))

      Delete
  8. Cât de frumos, mi-ați adus aminte de domnul învățător care a crezut mereu că voi realiza ceva în domeniul științelor exacte, dar eu m-am încâlcit în litere și voi adăsta până la sfârșit în magia lor.
    Este minunat că ne este permis să întâlnim astfel de oameni care ne schimbă viața și pun atât de mult frumos pe umerii noștri.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate am fost privilegiate! Eu si cand eram la liceu o cautam pe învatatoarea mea pentru un sfat! :))

      Delete
  9. Frmos parfumate amintirile tale (inclusiv amintirea neplacuta cu gatul ai parfumat-o frumos). :)
    Invatatoarea mea nu a fost una ca a ta... :) Ea avea preferinte pentru cativa, pe ceilalti ne lasa sa ne descurcam singuri si, eventual, ne dadea un punct mai putin la nota, ca nu puteam avea toti premiul I. :) Cu toate aceastea, m-am indragostit de litere si-am citit tot ce mi-a cazut in mana imediat ce am stiut tot alfabetul. :)

    Imi amintesc vag parfumurile epocii... Imi amintesc o sticluta patrata, ambalata in cutie catifelata neagra sau alba, un parfum care avea legat de dop o floricica albastra sau mov... Dar cel mai mult imi amintesc apa de toaleta "Faun", pentru barbati! :) Mi-am cumparat si eu o sticla si combinam cu un parfumel mai dulceag, dar iesea ceva super! Ce ma oftic ca am aruncat sticla de la "Faun"! :)) Acum cativa ani am aruncat-o...

    Cate amintiri ai declansat cu povestea ta parfumata! O sa calc frana. :)
    Iti doresc, cu drag, sa ai un weekend minunat! Pupici! <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din pacate erau si mai sunt si genul asta de învatatori. Scuza lor este ca au un numar prea mare de copii în clasa... Nu stiu ce sa zic! Poate asa este, dar oare de ce si-au ales meseria asta?
      Despre sticlutele de parfum ... am vazut ca sunt destui care vand înca "vechituri" ... cu sau fara continut. Te-ai interesat vre-o data?
      Zile senine si weekend minunat! pupici! ♡

      Delete
  10. Din pacate nu imi amintesc nimic despre parfumurile din perioada comunista, cred ca cochetaria mea nu inflorise inca si nu ma interesau, sau...pur si simplu memoria nu a pastrat lucruri pe care nu le-a considerat esentiale.
    Si eu imi amintesc cu drag de invatatoarea mea, pentru tine vad ca a fost insa un om care si-a lasat amprenta puternic, pentru ca te-a ajutat sa depasesti niste momente dificile pe care viata ti le-a scos in cale. Mi-ar placea sa stiu ca am ramas si eu in mintea elevilor mei, cei din scurta mea cariera didactica, cu multi ani in urma.
    O primavara frumoasa, draga mea, ca tocmai sta sa inceapa!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca a doua variant este mai plauzibila, cochetaria unei fete se naste o data cu ea, dar la acea vreme nu cred ca erau pentru tine lucruri esentiale! :))
      Daca ai fost un profesor cu suflet sigur ai ramas in memoria lor! Iti multumesc pentru urare si primavara ta sa fie minunata! :)

      Delete
  11. Frumoase amintiri! Parfumate! Mi-a plăcut mult!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc de apreciere!
      Sa ai un weekend minunat! ❤

      Delete
  12. Ce arome subtile au picurat in mine aceste cuvinte. Multe mi-s cunoscute - pojarul care m-a făcut să ratez începutul clasei întâi, devotamentul învățătoarelor mele, căci datorită vremurilor am schimbat școlile și m-am trezit că port în inimă mai multe chipuri dar la fel de importante, imaginile din abecedar, literele alea ce miroseau a cerneala făcuta la Chimica ..și nu mai stiu cum. Vremuri. Vremuri care ne-au ajutat sa fim cele de azi, întâlnindu-ne pe aici, în preocupări asemănătoare. Fiind brașoveancă, fabrica Nivea mi-a lăsat niste amintiri vagi, dar despre parfumuri nu țin minte decât acest Bucuresti, ca mai apoi sa mi se amestece amintirile cu cate un Miss Miraj, care cred ca era de la Farmec, o Eva, o Doina, un Ozon, insa de departe mi-a ramas amintirea unei sticle mici, cu un dop mare și cu o broderie aurita pe afara. Nu stiu ce era și nici nu vreau sa caut sa stric farmecul amintirilor mele care se bulucesc acum, ca nebunele, din drag de voi. Totuși, parfumul care-mi stapaneste anii ce-mi deveneau agitati, e unul dintr-o sticlă de ceramica alba cu magnolii desenate. Posibil sa se fi numit astfel. Nu stiu cum percep oamenii parfumul literelor, dar cele de aici mi-au adus o lume pe care o credeam ascunsa bine sub cheie. Multumesc tare mult. Ma bucur ca Mirela mi-a oferit posibilitatea de a citi și despre lucruri care altfel s-ar ascunde sub ceturi. Pe curand!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc Adriana! acesta e farmecul acestui Club, varietatea, amintirile ascunse ... la fel ca in viata :) Si mie mi-a lipsit Mirela! Te mai astept! :))

      Delete
  13. Emotionante amintiri. Si sunt atat de vii! Cred ca pe atunci erau altfel de oameni. Care-si iubeau tare mult meseria si o faceau cu daruire, cu dragoste, cu respect.
    Imi pare bine ca ne reintalnim in povestioare parfumate.
    Un weekend excelent, draga Ella!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cu siguranta oamenii erau altfel ... si timpurile erau altfel ...
      Eu îti doresc o saptamana minunata Suzana draga, weekendul este aproape gata! :))

      Delete
  14. Superba postare! Eu din pacate am amintiri neplacute legate de invatatoarea mea- nu o pot numi nici macar invatatoare, dar o a doua mama... ceea ce e pacat.

    Insa da, literele au un parfum aparte!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pacat! Inatatoarea trebuia sa fie un fel de zana buna a copilariei ... :(
      Asa e? Literele sunt deosebite! :)

      Delete
  15. Mai lăsasem un comentariu pe aici, parcă şi nu ştiu dacă îl vei găsi în spam, aşa că îţi spun bun găsit! Ai reuşit să readuci amintiri pe care le credeam uitate, despre primii ani de şcoală şi toate descoperirile interesante făcute atunci. Îţi scriam despre un parfum cu mireasmă de narcise, în celălalt comentariu, din aceleaşi timpuri apuse. Să ai o zi luminoasă! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, ai dreptate! Dar ai scris la postarea anterioara comentariul ... :)) Am patit-o si eu o data la cineva pe blog! :)))
      Si ziua ta sa fie minunata dar mai ales noua saptamana! :)

      Delete
    2. Credeam că numai mie mi se poate întâmpla aşa ceva, dar mă declar mulţumită să aflu că nu. Seară veselă să ai! :)

      Delete
    3. A nu ... mai sunt su altii ...😅
      Eu am avut si tupeul sa întreb "de ce mi-ai sters comment?"
      Asa ca ... 😅

      Si seara ta sa fie frumoasa!

      Delete
  16. m-a impresionat povestirea acelei perioade din viaţa ta, micuţă şi bolnăvioară ! nu contează valoarea parfumului (acum este o modă care este imitată de a folosi doar anumite mărci...) ci a contat valoarea spirituală a relaţiei pe care ai avut-o cu doamna Rodica !
    îmi place ceea ce scrieţi în cadrul provocării ''Parfumul literelor'' ! mult succes ! vă citesc cu drag pe toate pe care vă ştiu la acest Club (nu chiar pe toate le cunosc...) !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, poate ca ai dreptate ... un parfum nu trebuie sa fie neaparat de firma, dar daca miroase frumos ... ))
      Ma bucur ca îti place clubul, poate ca ai sa ai si tu o data ceva de povestit! ))

      Delete
  17. Buna ziua! Cred ca suntem pe acelasi fus orar daca te afli in Olanda. Nici eu nu sunt in Romania ci in Norvegia. Dar poate ca ai descoperit deja. :)
    Toti cei care am trait, cat de putin, si in cealalta epoca, avem amintiri comune despre tot si toate si eu cred ca sunt minunate. La fel am amintiri despre parfumurile epocii dar relativ putine, caci descopeream singura lumea parfumurilor, mama mea, invatatoare fiind (ce ironie, nu?!) nu a fost niciodata interesata de aceasta lume fascinanta. Nu e nici azi. :) Desi primea si mama, de 8 martie, cand si cand, cate un mic parfum.
    Invatatoarea mea cred ca s-a scolit la aceeasi scoala cu a ta caci era din acelasi aluat formidabil, Dumnezeu s-o odihneasca, fiindca a plecat de cativa ani.
    Apropos de parfumurile de dinainte de '89 nu stiu daca iti amintesti de Ghepard, o apa de colonie foarte buna. Am pastrat flaconul si cutia ani si ani de zile. Mai am un mic flacon de Turist. Miroase forte bine dar e si extrem de puternic. E un EDP. Am intrat si la Hertha, mai intrasem, tot asa, sa imi amintesc de copilarie :)
    Multumesc pentru poveste. M-a transportat in timp ceea ce e aboslut minunat.
    Ca sa inchei simetric, cumva... Salutari din Oslo! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Elly, Elly ... nu m-ai recunoscut! :)))
      Da, stiam ca esti în Oslo si mai stiam si ca mama ta a fost învatatoare!:)) Cred ca acum ceva ani buni în urma, toate învatatoarele erau dintr-un aluat fin! :))
      Iti doresc o saptamana frumoasa! ♥

      Delete
    2. O, Doamne! Minnie?? Cum sa te recunosc?!? Ai schimbat totul: blogul (cel vechi a disparut si mi-a parut rau), parca si stilul l-ai schimbat. FB nu ai nici acum, banuiesc. E drept, in mare parte e pierdere de vreme si sursa de nervi dar e util, totusi. Welcome back! Te sarut!
      P.S.- Inca te am in blogroll cu vechiul blog, nelasandu-ma inima sa il sterg. :)

      Delete
    3. Draga mea draga! ♥
      Am vazut ca sunt inca in blogroll :)))
      Ma bucur tare mult ca te-am regasit! Nu, nu am FB, dar daca imi fac esti prima caruia îi spun! Promise! :))

      Delete
  18. Dragă Ella, parfumul literelor ne aduce aminte și de învățătoarele noastre dragi! Câtă dreptate ai! Migala și pasiunea cu care ne-au călăuzit pașii sunt momente de neuitat! Mă bucur să te redescopăr pe aici! Fosta Lolita te salută!

    ReplyDelete